buuunnnn! deci, se cheama ca am mers cu motocicleta…. nu nu a mea, ca nu am, ci cu cea a unui vecin, bogdan, student la medicina…
am pornit de acasa, eu cu masina, iar el pe motor. ne-am oprit in parking-ul de la bricostore baneasa, intr-un lot in care era spatiu liber destul de mare incat sa nu fiu stanjenit de masini.
m-am echipat complet – geaca, aparatoare de genunghi/tibie, manusi si casca si am pornit.
la inceput, a fost teama. nu frica, teama. in primul rand pentru ca nu ma mai urcasem in saua unui motor atat de mare. apoi teama sa nu dau de pamant scula altuia, o scula care costa, totusi, undeva pe la 10.000 euro.
pornit motor, cuplat viteza 1a. la inceput, desigur, s-a oprit, caci nu stiam sa dozez ambreiaj vs acceleratie. in fine, la a doua incercare a pornit. de necrezut cum un monstru atat de greu pare un flecustet odata ce merge. i-am dat a doua, motorul a tasnit putin cam brusc pentru mine, m-am cam speriat, am franat brusc si, normal, a hacuit si s-a oprit. parca putin nervos pe mine, insa i-a trecut repede.
haideti, ca nu va mai tin mult de vorba, ca poate trebuie sa mergeti si voi la masa. cert este ca m-am tot plimbat prin parcarea aia imensa aproape o ora, timp in care am inceput sa ma obisnuiesc cu reactiile motocicletei, cu greutatea sa, cu negociatul virajelor la stanga si la dreapta, cu oprirea la punct fix, cu schimbatul vitezelor in sus si-n jos, etc.
abia acum imi dau seama ca la scoala, oricat de binevoitor ar fi instructorul, nu inveti nimic, in afara de clasicele opt-uri necesare la examen. nasol este atunci cand din lateral iti apare o masina, fie si cu viteza mica, si trebuie sa decizie repejor, repejor ce este de facut. mie, spre exemplu, mi-a iesit in fata, venind din dreapta, o dacie care gonea prin parcarea goala si, recunosc, am cam panicat. noroc ca nu aveam viteza si am reusit sa gestionez situatia, insa m-au cam trecut transpiratiile…
abia astept sa vina week-end-ul viitor si sa o iau de la capat!!!!
