gaudeamus…

hai, spuneti si voi cum este sa nu ai decat 257 de vizitatori unici (so far…) si sa-ti fie dat sa fii recunoscut de unul din ei…care este probabilitatea? daca este sa luam in calcul cifrele oficiale, care spun ca in romania traiesc circa 23.000.000 de suflete, probabilitatea este de 0.00111739130435%.

da, s-a intamplat azi la pranz, cand ieseam de la sala. in imprejurari pe care le voi trece sub tacere doar pentru a-mi prezerva anonimatul, am fost recunoscut de unul din cei 257 de vizitatori unici (si rataciti!) ai micului meu colt de internet. si, dintr-o data nu m-a mai durut nimic, febra musculara a disparut ca prin minune, nu mi-a mai fost foame, nu mi-a mai fost cald!

tipul arata normal, un om ca mine, ca tine, ca noi toti!

oare cum arata ceilalti 256? mai ales ca printre ei sunt si oameni din locuri despre care nu stiu decat de la geografie!

bucurie, bucurie, mandrie, mandrie, dar si oarescare ciuda: va dati seama ce s-ar fi intamplat daca aveam aceeasi bafta la 6 din 49???????

si o tundem spre grecia .

noua zile de placere pura, de mancarica buna, soare si retsina rece ca gheata.

on the top, desigur, traversarea bulgariei,  cu milioanele ei de radare.

o tara pe care ai putea-o strabate in cinci ore, dar pe care o traversezi in opt, asta daca nu iti aloci un buget “supliment de viteza” de circa 150 de euro, pentru plata politistilor spagari…. toata chestia asta cu opritul numai pentru a-ti lua banii ma enerveaza cumplit. daca mi-ar da amenda normala, sa mor daca nu as fi bucuros sa platesc, numai pentru placerea de a ajunge mai repede la destinatie. dar asa, cand ii vezi cum gavaresc in bulgareasca lor de circulatie internationala (sic!), cum unul vine la tine, iar celalalt sta cracanat in dreptul numerelor de inmatriculare ale masinii de politie, ca nu cumva sa-i poti reclama, ei bine, cand vezi asta, parca iti vine sa mergi, la dracu!, in rimtul limitarilor lor de viteza: 60km/h, 70 km/h, iar cand crezi ca poti sa-i dai putin gaz, hop, apare semnul de 30km/h. pe de alta parte baieti destepti, caci este singura solutie pentru statul bulgar de a pune mana pe niscavia eurolutzi de la romanii care vor in grecia… ca altfel, nici dracu nu se opreste pe la ei. nu ca ai avea unde, dar chiar daca ai avea, tot nu te-ai opri. doar ca sa faci pipi!

asa, de-al dracului!

ieri seara, ora noua fara un sfert. aglomeratie mare sub podul constanta, cel care face legatura intre bucurestii noi si grivita. stateam linistit “la coada”, ca sa urc spre calea griviteti. vorbeam cu consoarta. deoadata, un zgomot sinistru de fiare troznite la viteza mare. pe sensul celalalt, un dobitoc a depasit pe linia de tramvai, gonind, o alta masina, pe care a catapultat-o, la propriu, in a doua masina din spatele meu. si, din nou, m-am bucurat ca ingerul meu nu bause la pranz si ca era treaz. in locul celor din spate puteam fi noi.

intorcandu-ma spre casa, zece minute mai tarziu, am fost depasit, pe jiului, de masini ale smurd-ului, ambulante si una de descarcerare. toate mergeau spre podul constanta….

azi am vazut un om murind.  la intersectia dintre sos. stefan cel mare si str. barbu vacarescu. era un om al nimanui, un boschetar, cum ne place sa-i numim. si-a aranjat cu grija rucsacul slinos sub cap, chiar in mijlocul strazii, dupa care s-a intins pe jos.

din cele patru colturi ale crucii de drumuri, oamenii se uitau la el ca la cine stie ce spectacol. s-au invrednicit sa se duca pana la el, printre masinile care abia de-i ocoleau, niste baieti de la depozitul de calculatoare. au chemat smurd-ul si l-au luat.

tocmai iesisem din banca. imi platisem ratele. o punga de bani. si pe masura ce masina portocalie se departa, iar sirenele se auzeau din ce in ce mai stins, m-a apucat asa o bucurie nebuna ca am datorii, ca pot ajunge la banca sa le platesc, ca am cu ce le plati, ca ma doare spatele, ca sunt supraponderal, ca dorm prost, ca ma mai cert cu lumea, ca unii se mai supara pe mine, ca, ca, ca, ca…

ca traiesc! pur si simplu!

e unii care scrie despre bucuria de a trai, iar astia e poetii zilelor noastre. de unde atata bucurie cand criza e mai ubicuitara decat stafilococul beta-hemolitic, de unde curcubee de satisfactie pe fata oamenilor cand afara e cald de crapi, iar pib-ul in continua scadere? deci, unii e poeti, dar este nevoie si de astia!

par contre, la opusul scarii pragmatismului se afla altii, altii care incearca sa-i invete pe cititori sa interpreteze mai bine ceea ce se intampla in jurul lor, sa nu mai creada toate gogoritele aruncate in vazduh si pe ziduri de catre mass-media, sa cerceteze si sa nu creada totul din prima.

nu stiu cum il/ii cheama, insa are/au un site foarte interesant. mai ales pentru poetii de mai sus. acest site poate fi gasit la adresa http://www.solvabil.ro, si va recomand sa-l rasfoiti cand aveti timp. veti gasi sfaturi din cele mai diverse domenii, cu precadere din cel financiar-bancar, articolele sunt scrise pe intelesul tuturor, stilul este alert, contentul bogat si improspatat cu regularitate.

deci, incercati sa deveniti solvabili!